1111Construită în 1350, biserica armeană Sfânta Maria din Botoșani, ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”, este cel mai vechi lăcaș de cult armenesc din România dar și din Europa.
11111Biserica Sfânta Maria a fost reclădită pe temeliile unei vechi biserici armenești, construită de comunitate chiar înaintea anului 1350. În timp, aceasta a suferit numeroase modificări: în anul 1526 a fost restaurată (după pisania de la intrare), în anul 1551 a fost reconstruită după o dărâmare parțială de către domnitorul Ștefăniță Rareș, la 1775 se adaugă pridvorul, care ulterior devine pronaosul bisericii, în anul 1776 se adaugă turnul clopotelor, în 1783 s-a adosat un exonarthex, iar la 1836 se face o restaurare în întregime.
11111Catolicosul Aristakes (1454 – 1460) amintește nominal în enciclica sa, adresată celor de la Lvov, și de Botoșani, implicit de biserica Sfânta Maria. O altă consemnare a ei apare într-o Evanghelie din secolul al XIV-lea sau al XV-lea, păstrată de Mekhitariștii din Viena, cumpărată în 1666 și dăruită bisericii Sfânta Maria din Botoșani. După câțiva ani, în 1669, Luigi Maria Pidou amintește de o biserică din Botoșani. În interiorul bisericii nu au mai rămas inscripții vechi. Cele mai vechi sunt din 1826, dacă nu socotim clopotul care poartă data de 1797. Cu prilejul renovării, pe frontispiciul ușii sudice se pune următoarea inscripție: „Biserica Sfânta Maria, care fusese construită cu vreo 300 de ani în urmă, acum cu atotputernicia lui Dumnezeu, s-a înoit, lăsându-se (totuși) zidurile cele vechi (și adăugându-se) cu turn și clopotniță, cu cheltuiala poporenilor din Botoșani, cu sârguința cea mare a dumisale Ștefan Goilav, la 1836, iunie 22.” Pe o altă inscripție cu aceeași dată, care este instalată pe intrarea din stânga a bisericii, stă scris: „Biserica Sf. Născătoare s-a reparat cu grija atentă a armenilor din Botoșani, dl. epitrop hagiu Hovhannes, dl. epitrop Garabet Bolfos, dl. Stepan Bolfosian și dl. Anton Bolfosian, epitropi. Sculptura a fost realizată de mâna d-lui Buiclian, d-lui Ghevorkian Harutiun. 1836”.
11111Pe lângă biserică s-a înfiinţat o şcoală confesională, pomenită într-un raport târziu, la 28 iunie 1865, de Simeon Popovici. În cadrul Bisericii Sfânta Maria şi-au dus activitatea „scriptori”, adică copişti de manuscrise ce conţineau miniaturi frumos colorate. Biserica a adăpostit frumoase draperii de altar, lucrate de meşteri armeni de la Tokat şi Constantinopol în secolele al XII-lea – al XVIII-lea, după tehnica imprimării în forme de ceară. Tot în cadrul Bisericii Sfânta Maria a activat o instituţie de binefacere şi culturală, numită „Brastava”, în cadrul căreia tinerii erau în fruntea tuturor acţiunilor. În jurul acestei biserici a existat, conform obiceiurilor timpului, primul cimitir ce cuprindea pietre funerare de marmură, lucrate artistic şi cu inscripţii deosebite prin conţinutul lor.
11111Până la începutul anilor ʼ90, lăcașul de cult se afla într-o avansată stare de degradare. A fost nevoie de o perioadă de aproape 20 de ani pentru reabilitarea monumentului istoric. Până în momentul de faţă, lucrările de consolidare, restaurare şi reabilitare au fost realizate în totalitate. Mai trebuie finalizate lucrările de cercetare arheologică, finisajele interioare şi exterioare.
11111Lăcaşul de cult a avut chiar de la început cărţi de rugăciune proprii. „Evanghelia în limba armeană”, copiată în 1354 la Caffa, rămâne prima carte păstrată până astăzi. Aceasta s-a aflat, până în 1950, în altarul bisericii, fiind prima carte cunoscută și păstrată din Botoșani. A fost cercetată de istoricul Nicolae Iorga în 1928. Istoricul H. Dj. Siruni scrie despre această Evanghelie, în anul 1941, la aproape 600 de ani de când fusese copiată de caligraful Grigore Suchisian: „Din fericire, ţara care a adăpostit acest monument literar a fost Moldova, la biserica armeană din Botoşani”. De altfel, în parohia armeană din Botosani există, încă, zeci de carți vechi, din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea, toate în limba armeană, și importante obiecte de cult din secolul al XVIII-lea, aduse din Constantinopol, Ierusalim, Crimeea, Polonia, Italia, China sau din alte părți unde negustorii armeni aveau relații comerciale: icoane în ulei pe pânză vechi de două secole, obiecte din argint, aur și pietre prețioase, veșminte și acoperăminte cusute cu fir de aur și argint, unicate – cum este steagul pictat de la Botoșani, din secolul al XVIII-lea.