11111Una dintre cele mai puternice comunități de armeni din țară s-a conturat la Iași. Mărturiile istorice consemnează o activitatea bisericească armeană în Moldova abia din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Biserica armeană Sfânta Fecioară Maria din Iași a fost înălțată, în 1395, în locul bisericii Sf. Sava, despre care istoricul N. Bogdan afirma că „ar fi fost mai întâi o capiște (templu) armenească și în urmă, ieșenii văzând că negustorii armeni prea au ieșit la iveală în strada cea principală a orașului, care era prin veacul al XV-lea Podul Vechi (azi str. Costache Negri), deoarece ei cuprinsese mai tot comerțul central al Iașului, le-au luat biserica și le-au dat un loc în dosul acesteia, să-și facă altă biserică dacă ar voi”. Ortodocșii le-ar fi dat armenilor în compensație un teren în dosul bisericii unde să-și construiască un alt lăcaș de cult. Acest „schimb” cu despăgubiri bănești este confirmat și de prințul Nicolae Suțu în Notions statistiques. Arhimandritul armean Zareh Baronian presupunea că acest lucru s-ar fi putut petrece în timpul domniei de scurtă durată a lui Ștefan Rareș (1551 – 1552), în timpul căruia s-a înregistrat o prigoană la adresa armenilor. Documentele atestă însă că biserica Sf. Sava a fost construită în anul 1583 de călugări greci veniți de la mănăstirea Sf. Sava din Ierusalim, pe un loc dăruit de domnitorul Petru Șchiopul (1574 – 1577, 1578 – 1579, 1583 – 1591). În actul de danie se precizează că pe acel loc nu se afla nicio biserică mai veche (ortodoxă sau armenească), ci câteva case construite de domnitor. În prezent, într-o nișă din transeptul bisericii armenești din Iași se află o placă de piatră cu următoarea inscripție în limba armeană: „Cu mila lui Dumnezeu s-a pus temelia Bisericii Sfânta Născătoare de Dumnezeu, prin stăruința părintelui Iacob și a lui Hagi Marcar și Grigor. 1395.” Această placă este mobilă, fiind păstrată într-o ocniță din interiorul bisericii, dar pare să fi fost odată așezată stabil în zidul bisericii. Respectiva placă de piatră ar fi fost scoasă din zidul bisericii cu prilejul reparației din 1803, când s-a amplasat o placă cu o inscripție nouă deasupra intrării de pe latura sudică. În ciuda controverselor existente în jurul datării acestui edificiu, istoricii nu exclud posibilitatea ca această biserică să fi fost construită în anul 1395, existând argumente solide în susținerea ei.
11111După cum atestă pisaniile din această biserică, ctitorii lăcașului de cult sunt epitropul Hacik, preotul Hagop (Iacob) din Sis (azi orașul Kozan din sud-estul Turciei), Hagi Markar din Djugha (azi orașul Djulfa din regiunea Nahicevan din Azerbaidjan) și Hagi Krikor (Grigorie).
11111Biserica a fost reparată de mai multe ori în decursul timpului, în urma cutremurelor și distrugerilor provocate de tătari, fiind poate chiar și rezidită în unele perioade. Din cauza deselor reconstrucții, edificiul și-a pierdut stilul propriu armenesc. Prezența ei este atestată de unele note de călătorie ale unor călători străini prin Țările Române. Un preot catolic străin care a călătorit în Moldova prin anii 1583 – 1586 a vizitat la Iași o biserică armenească cu hramul Sfânta Maria. Biserica a suferit unele lucrări de reparații în anul 1782, după cum atestă o piatră cu o inscripție în limba armeană aflată în pridvorul de pe latura vestică.
11111Se presupune că biserica Sf. Maria a rămas o vreme părăsită după construirea celei de-a doua biserici armenești, ea ajungând la sfârșitul secolului al XVIII-lea într-o stare destul de rea, ceea ce a necesitat efectuarea unei reparații radicale în 1803. Prin urmare, ea a fost refăcută din temelie în anul 1803, cu osteneala și cheltuiala întregii comunități. Cu acest prilej s-a amplasat în zid, deasupra ușii de intrare de pe latura sudică, o placă cu o inscripție în limba armeană. La rugămintea episcopului Melchisedec Ștefănescu, profesorul Sămărcaș a tradus astfel această inscripție: Cu grația și cu mila lui Dumnezeu s-a fondat biserica Sfintei Născătoare de Dumnezeu din Iași prin epitropul Haceico și părintele Iacob din Sis, Hagi Marcarie din Ciuha și Hagi Grigorie. Data armenilor 844 și a Mântuitorului 1395. Și acum s-a reparat prin mâna pioșilor notabili, cu osteneala și cu cheltuiala poporului întreg, la anul 1252 și al Mântuitorului 1803. Pe o altă placă încastrată într-un perete din pridvorul de pe latura vestică se află următoarea inscripție: Această sfântă biserică a fost reparată cu marele efort al lui [...] Hagi (Mahtesi) Hovhannes. În 1803.
11111Biserica Sf. Maria a rămas singurul lăcaș de cult armenesc din Iași după ce biserica Sf. Grigore Luminătorul a ars în incendiul din 19 iulie 1827 și nu s-a mai reușit rezidirea ei.
11111Biserica a fost consolidată și complet renovată în august 1929 prin osteneala epitropilor Mihai G. Manea, Ion Sava, căpitan Cristea Manea și adm. Arsag Măgărdician. Bombardamentele din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au avariat biserica. Unele lucrări de reparații s-au efectuat în 1946. Cutremurul din 4 martie 1977 a deteriorat grav acest edificiu, în special cele două turle, existând riscul ca acestea să se prăbușească. Pentru a salva biserica de la prăbușire, s-a apelat la o soluție provizorie, legând cele două turle între ele printr-un sistem care a rezistat mai mult de 25 ani. Odată cu trecerea timpului, degradarea bisericii s-a accentuat. Biserica Sfânta Maria a fost refăcută în anul 2008, în urma eforturilor depuse de epitropul Zareh Nazaryan. La început s-a obținut titlul de proprietate asupra terenului și s-a realizat o amplă acțiune de inventariere a patrimoniului bisericii, ulterior biserica a fost restaurată.
11111Intrarea principală de pe latura sudică este monumentală, fiind încadrată de patru coloane cu capitelurile sculptate, iar cele două turle subțiri de piatră asigură eleganță și zveltețe întregului edificiu. În interior se remarcă amplitudinea bolților, sprijinite pe arce piezișe, care întăresc impresia de monumentalitate a edificiului, balconul (cafas) susținut de patru coloane, catapeteasma cu două uși împărătești și două altare laterale, lucrate din lemn cu încrustații și motive florale. Ca și la celelalte biserici armenești, și altarul bisericii armenești din Iași este situat la o înălțime de trei sferturi de metru față de restul navei, aici pătrunzându-se prin urcarea a trei trepte. El este separat de naos printr-o draperie simplă suspendată de o bârnă transversală. Catapeteasma nu desparte altarul de naos ca la bisericile ortodoxe, ci este așezată deasupra pristolului. La baza altarului principal se găsește un frumos motiv floral sculptat în marmură albă, ce datează din anul 1817.
11111În patrimoniul bisericii s-a aflat, o lungă perioadă, o Evanghelie scrisă pe hârtie, în anul 1351, la Caffa (Crimeea), de către preotul Garabet, primitorul fiind diaconul Grigore și ultimii primitori Agopșa și Ariudz. În afară de această evanghelie, biserica armenească din Iași mai avea la începutul secolului XX și alte cărți vechi, dintre care N.A. Bogdan citează următoarele: Viața Sfinților (Aismavurc), tipărită la Constantinopol în anul 1606; o Evanghelie armeană din 1841; un comentariu asupra vieții sfinților, manuscris in-folio.
11111Ca și la alte biserici din Iași, și în jurul bisericii armenești a ființat până prin anii ʼ70 ai secolului al XIX-lea un cimitir parohial.