11111Pe la 1830, armenii din oraş, dar şi cei aflaţi în tranzit prin Tulcea, au pus mână de la mână şi au înălţat pe strada Concordiei un lăcaş de cult propriu. Mai întâi s-a construit un mic paraclis, iar la 12 aprilie 1882 acesta a fost dărâmat pentru ca la câteva zile după, la 20 aprilie, să se pună temelia unei biserici mai mari, cu hramul „Sfântul Grigorie Luminătorul”. Aceasta a fost construită sub formă de corabie în interior și de cruce la exterior. Locul pe care s-a ridicat biserica a fost donat de familia Garabetian, lucrările de construcție au durat trei ani și au fost începute sub coordonarea fruntașilor comunității armene, Hampartum Garabetian, Simon Meldovian și Mihran Caragcian. Biserica a fost sfințită în timpul preotului Vartan Balian.
11111Lăcașul a fost păstorit de preoți armeni până în anul 1937. De-a lungul timpului, comunitatea de armeni din Tulcea s-a tot împuţinat, astfel că pe la 1910 nu prea mai erau armeni care să întreţină aşa cum se cuvine biserica. Drept urmare, e părăsită şi lăsată în paragină până în 1977, când, după cutremur, biserica trece sub autoritatea Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos Galați.
11111Peste această biserică trecuse nu numai timpul, ci şi două războaie, fiind bombardată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, astfel încât era aproape ruinată, cu arhiva distrusă sau rătăcită. Românii o reclădesc şi o pictează, arhitectura exterioară suferind unele modificări, aşa că singurele lucruri care mai amintesc azi de vechii enoriaşi armeni sunt numele bisericii (s-a păstrat denumirea de Biserica Armenească) şi plăcile din curtea bisericii, inscripţionate în limba armeană veche. Pictura murală în frescă a fost executată de pictorul Adrian Botea.
11111În curtea bisericii se află cinci morminte despre care se presupune că sunt ale preoților armeni, cu inscripții în limba armeană veche pe placă de marmură, nedescifrate încă. Pe plăci sunt înscriși anii 1848, 1858, 1860, 1862. Pe soclul unuia dintre morminte sunt menționați anii 1850 și 1876. Pe placa unui alt mormânt pare a fi inscripționat anul 1866.