11111Despre Biserica armeană din Roman o veche tradiţie armenească susţine că prima biserică, din lemn, a fost cumpărată de la saşi în 1355. Dar, cum aceasta fie s-a ruinat, fie nu mai corespundea cerinţelor unei comunităţi în continuă creştere, s-a impus ridicarea unei încăpătoare biserici de piatră. Prin urmare, biserica actuală a fost construită pe locul bisericii de lemn, între 1558 – 1609, de către nobilul armean Agopşa. Pisania originală s-a păstrat, fiind tradusă de Episcopul Melchisedec Ştefănescu: „Prin graţia, milostivirea şi voinţa lui Dumnezeu şi prin alegerea atotputernicului Dumnezeu şi întru gloria Născutului de la Densulu, în aceste timpuri rele, alesu Dumnezeu unu omu bunu numitu Domnului Agopşa, care a ziditu acestu templu în numele Maicii Domnului, spre pomenirea numelui seu şi a sociei sale Do'mnei Mughala şi a părinteloru sei Domnului Vastanu şi Dolvath şi a fiiloru sei, Dom. Vastanu, Saco... şi a Dom. Donigu şi a ficeloru sale Meluşa şi Dolvath, la anului 1058 (după calendarul armean), septembrie (1609). Părintele Khaciaduru.”
11111În 1642, Petru Bogdan Bacsev, primul episcop catolic de Sofia, cu prilejul unei călătorii în Moldova vizita şi Romanul şi declara că: „Armenii au 80 de case cu 450 de suflete. Au o biserică de zid care nu este urâtă şi este zugrăvită şi au un preot paroh din neamul lor armean…”
11111În secolul al XIX-lea, lângă construcția bisericii au fost adăugate turnul-clopotniță, unele anexe și decorațiuni. Construită pe un plan cruciform, cu absidele laterale dreptunghiulare și absida altarului semicirculară, prevazută cu 19 ferestre și două turle cu frizele lor sculptate în piatră, toate aceste elemente oferă eleganță și zveltețe întregului edificiu.
11111Între anii 1830 – 1831 a fost o perioadă de înoire a bisericii, perioadă care este inscripționată și pe catapeteasma bisericii. O altă inscripţie de pe peretele nordic ne informează că edificiul actual este rezultatul unor lucrări mai recente, executate între anii 1863 – 1868 sub conducerea arhitectului bavarez Johan Brandel de Daggendorf. Atunci, biserica a fost mărită şi reînnoită pe baza unui proiect neoclasic, pe cheltuiala lui Donica Simionovici (proprietar al moşiei Simioneşti – Cordun) şi a lui Teodor Solomon (care avea moşie la Butnăreşti – Roman). Cu ocazia acestor lucrări s-a supraînălţat biserica, s-a construit pridvorul cu turnul-clopotniţă în care s-a montat un orologiu realizat în Austria şi s-au adăugat veşmântarul şi proscomidiarul, apropiind-o de înfăţişarea bisericii armeneşti din Iaşi.
11111Probabil tot în această perioadă a fost realizată, odată cu Pantocratorul şi Cei patru Evanghelişti care se află la baza turlei principale, și pictura iconostasului și a icoanelor de pe pereții naosului și pronaosului, ce reflectă influența artei armene. Cea mai veche icoană din biserica, ale cărei origini sunt cunoscute, datează din anul 1797, dar există și icoane nedatate care pot fi mult mai vechi. Pictura murală a bisericii în naos, din 1905, a fost făcută de către baronul Christe Kapri.
11111Aşa cum arată în prezent, biserica armenească din Roman este un edificiu monumental care frapează prin aspectul insolit al faţadelor şi care domină cu autoritate zona înconjurătoare. Ea are un plan cruciform, cu absidele laterale dreptunghiulare şi absida altarului semicirculară, soclu masiv de piatră cioplită şi suprafaţa exterioară prevăzută cu asize pe orizontal. Rozetele de piatră care împodobesc absidele laterale, ancadramentele celor 19 ferestre şi cornişa profilată cu denticuli alungiţi conferă construcţiei o notă sporită de frumuseţe, iar cele două turle (de pe naos şi pridvor) cu frizele lor sculptate în piatră asigură eleganţă şi zvelteţe întregului edificiu.
11111Interiorul este de asemenea decorat cu profile şi sculpturi în piatră ce trimit la arta orientală prin motivele lor de inspiraţie armeană, persană sau arabă, iar senzaţia de monumentalitate este întărită de amplitudinea bolţilor, sprijinite pe aceleaşi arce piezişe ce caracterizează bisericile moldoveneşti.
11111În perioada comunistă biserica s-a închis odată cu plecarea celor mai mulţi armeni, iar după cutremurul din 1977 aceasta a intrat într-un avansat proces de degradare. În martie 1981, Arhiepiscopia Armeană din Bucureşti a cedat edificiul Episcopiei Ortodoxe din Roman ... în folosinţă provizorie pe termen nelimitat. Pe baza acestei înţelegeri s-au efectuat ample lucrări de restaurare, consolidare şi amenajare, s-a adus mai în faţă iconostasul şi s-a asigurat spaţiul necesar altarului, adaptându-se biserica cerinţelor cultului ortodox. Astfel că, în urma târnosirii din 15 august 1991, lăcaşul a devenit biserică parohială inclusă în eparhia Episcopiei Romanului.